Musa paradisiaca este primul nume Linnean dat unei banane și, prin urmare, este, din punct de vedere tehnic, „specia tip” pentru genul Musa1, în ciuda elaborării, în 1955, a unui sistem alternativ de nomenclatură pentru clasificarea cultivarelor de banane.

Numele a fost inventat de Carl von Linné, părintele taxonomiei moderne, care a descris singura banană pe care o cunoștea: un specimen cultivat în sera lui George Clifford de lângă Haarlem, în Țările de Jos, și celebru pentru că a fost prima banană care a înflorit în Europa. În 1736, Linné a numit-o Musa Cliffortiana, ceea ce, din punct de vedere tehnic, este un nume „prelinnean”. În Species Plantarum, care a fost publicată în 1753, el a redenumit-o Musa paradisiaca, cu referire la fructul interzis al paradisului2.

Majoritatea autorităților (de exemplu, Kew’s World Checlist of Selected Plant Families3) dau Musa paradisiaca sau Musa x paradisiaca ca denumire acceptată, perpetuând astfel practica de a da bananelor cultivate binomuri latine. „x” indică faptul că Musa paradisiaca este un hibrid și nu o specie.

Contribuind și mai mult la confuzie, denumirile latine Musa paradisiaca și Musa sapientum au ajuns să fie asociate cu cuvintele englezești plantain și banana4.