Vă rugăm să ajutați la susținerea misiunii New Advent și să obțineți conținutul complet al acestui site ca o descărcare instantanee. Include Enciclopedia Catolică, Părinții Bisericii, Summa, Biblia și multe altele, toate pentru doar 19,99 dolari…

Este termenul din engleza veche și engleza medie pentru coborârea triumfală a lui Hristos în iad (sau Hades) între momentul Răstignirii și Învierii Sale, când, conform credinței creștine, El a adus mântuirea sufletelor ținute captive acolo de la începutul lumii. Potrivit „New English Dictionary”, cuvântul „Harrowing”, în contextul de mai sus, apare pentru prima dată în omiliile lui Aelfric, în jurul anului 1000 d.Hr.; dar, cu mult înainte de aceasta, coborârea în iad fusese relatată în poemele din engleza veche legate de numele lui Caedmon și Cynewulf. Scriitorii de omilii în proză în limba engleză veche și de vieți de sfinți folosesc în mod continuu subiectul, dar în literatura engleză medievală este cel mai des întâlnit, atât în proză, cât și în versuri, și în special în teatru. Arta și literatura din întreaga Europă au întruchipat din timpuri străvechi, în multe forme, Coborârea în Infern, și încă mai există specimene de piese de teatru pe această temă în diverse literaturi europene, dar în literatura dramatică engleză medievală găsim cea mai completă și mai dramatică dezvoltare a subiectului. Cel mai vechi specimen existent din dramaturgia religioasă engleză se referă la coborârea în Infern, iar cele patru mari cicluri de piese misterioase englezești îi dedică fiecare o scenă separată. Se regăsește, de asemenea, în piesele vechi din Cornwall. Aceste versiuni medievale ale poveștii, deși se bazează în ultimă instanță pe Noul Testament și pe Părinți, s-a constatat totuși că, în detaliile lor, provin din Evanghelia apocrifă a lui Nicodim, a cărei formă literară a unei părți se spune că datează din secolul al doilea sau al treilea. În forma sa latină, această „evanghelie” a fost cunoscută în Anglia de foarte timpuriu; se spune că Bede și alți scriitori din vechea Anglie dau dovadă de o cunoaștere intimă a ei. În Evul Mediu s-au făcut traduceri englezești din ea, iar în lungul poem englezesc mediu cunoscut sub numele de „Cursor Mundi” se găsește o parafrază a acesteia.

.